A facut inchisoare 14 ani. Nu a abdicat deloc de la convingerile sale. I-a convins pe multi sa-i accepte ideile. A fost sustinut de oameni din diferite grupari. Scrierile lui au circulat in multe tari si au contribuit la formarea unei retele de sustinatori. A pus la cale multe acte de subminare a puterii autoritatilor. Si-a cistigat o reputatie de om cu initiativa si lider spiritual. A fost hartuit si folosit ca moneda de schimb in negocierile politice. Teroristul RW a fost deconspirat anul acesta si meritul revine unor reporteri romani, care, cu insistenta si urmarindu-si flerul, l-au demascat, pe el si pe cei organizati intr-o celula de actiune, dupa indicatiile mentorului lor.

Ideea de baza a ceremoniei religioase de la nunta noastra a fost „Casatoria ca icoana a nuntii Mielului”. Toata ceremonia a fost centrata in jurul acestei idei si fiecare verset si cantec a scos in evidenta aceasta dimensiune a casatoriei. Bineinteles, nu ne-am rezumat doar la a avea o ceremonie care sa reflecte acest adevar, ci am incercat de atunci incolo sa ne traim viata de casatorie fiind constienti de faptul ca ea evoca o mare taina (Efeseni 5:32). Daca in Vechiul Testament, casatoria oglindeste relatia de dragoste si har in care a ales Dumnezeu sa intre cu poporul Israel, in Noul Testament, ea oglindeste relatia lui Cristos cu biserica.

Am incercat cu binele, dar parca vorbesc singur(a)!”; “Nimic nu mai functioneaza!”; “Macar asa ma asculta”; “Pur si simplu ma scoate din sarite!”; “Cred ca altfel nu se linisteste”. Acestea sunt cateva ganduri ale parintilor in situatii limita, cand se intreaba daca este bine ceea ce fac, si anume ca ii bat pe copii cand acestia nu ii asculta. Sa incepem prin a ne pune o intrebare dificila: cati dintre parinti isi lovesc copiii din convingerea ca este o metoda buna, acceptabila in majoritatea situatiilor (in afara cazurilor in care lovitura este prea puternica)? Majoritatea se simt vinovati dupa ce ii pedepsesc pe copii in acest fel si constata ca, in pofida asteptarilor, nici aceasta metoda nu a fost eficienta.

Inca din martie Cristian Teodorescu atragea atentia asupra noului ministru al culturii: “Mona Musca are o sansa de a ramine in istoria culturii romane. Daca va avea curajul sa nu mai judece lucrurile pe principii clientelare si va dovedi asta pe deasupra tuturor tacticilor si strategiilor ministerului pe care il conduce. Strategul Razvan Theodorescu s-a facut de ris prin preferintele sale venite din partea unui om de cultura, academician plin. Mona Musca are sansa de a fi un ministru al bunului simt.” (Romania literara, Nr. 9, 9 –15 martie 2005)